Salonul Anual de Arta al UAP Cluj 12 decembrie 2013 – 12 ianuarie 2014

Pe uşa camerei sale din apartamentul în care a locuit, a lipit titluri de articole din presa noastră. Iată ce a cules un tânăr artist din ce ne este servit nouă zi de zi:

Adobe Photoshop PDF

Aceste titluri sunt deja istorie.

lată ce vedem pe o pagină a unui cotidian de dată recentă, sub fotografia lui Gică Popescu la înmormântarea tatălui său: „Gică, doborât de durere în ziua liberă” titlu pe toată lăţimea paginii, sub care scrie mare pe jumătate lăţimea paginii: “Ejacularea precoce, o problemă mai des întâlnită decât impotenta”………NO COMMENT ! În mod firesc am fi tentaţi să-i considerăm vinovaţi pe gazetari pentru jegul (pretenţios spus) spiritual pe care ni-I aruncă în obraz. Din păcate pentru noi, ei, gazetarii o spun pe bune, fără maniere, fără voal, aşa cum suntem şi cum ne place să fim: primitivi; aşa cum ne place să ne vedem şi cum ne place să îi judecăm şi pe alţii. Antoine de Saint Exupery în „CITADELA” se face avocatului soldatului care adoarme la post, făcând posibilă cucerirea cetăţii de către inamic – faptă pedepsită cu condamnare la moarte – şi se întreabă: oare ce fel de armată este aceea care nu reuşeşte să-şi capaciteze soldaţii pentru înţelegerea importanţei misiunii lor, aparent banale şi lipsite de importanţă? Cine sunt soldaţii ? Cine este armata ? Unde este adevărut ? De-a lungut timpului, istoricii şi criticii de artă nu au reuşit să tranşeze ferm dependenţa dintre artă şi adevăr. Să fim bineînţeleşi: tot ce aţi citit până acum, are treabă doar cu adevărul. Dacă veţi deschide însă şi veţi răsfoi „Catalogul Salonului Anual de Artă” 2013-2014 editat de Uniunea Artiştitor Plastici din România, Filiala din Cluj-Napoca, fără sprijin financiar local sau judeţean, deci şi nealterat politic, veţi putea înţelege singuri legătura sau diferenţa dintre artă şi adevăr. România frumoasă, aceea pe care o iubim cu adevărat o veţi găsi doar la munte şi la artişti. Artiştii sunt picături de fantezie în oceanul prozaic al vietii. Aşa cum suntem pregătiţi să apreciem acest dar primit de la Dumnezeu, aşa ne vom bucura de viaţă.

 

 

Aprilie 2014                                                                                       Preşedinte U.A.P. Filiala Cluj

.                                                                                                Prof. univ. dr. IOAN HORVATH BUGNARIU

 

Arca

 

Unde, decât în artă, schimbarea poate fi mai dezirabilă, mai aproape de instinctiva nevoie de nou a omului, care face ca lumea să mute mereu orizonturile, în pofida unui alt instinct, acela al siguranţei şi stabilităţii? Dar în arta clujeană (şi aici nu mă gândesc la componenta strict estetică sau de meşteşug, ci mă refer la un sens mai larg, care vrea să cuprindă „breasla” artiştilor clujeni, cea mai numeroasă, aşa spun statisticite, din România, dacă nu luăm în calcul capitala), schimbările nu au fost doar cele calitative, care au făcut din Cluj un centru de excelenţă al artei contemporane la nivel mondial ci şi unele care au avut ca urmare diminuări cantitative ale patrimoniul deţinut până nu demult. În anul 2006, din cele patru galerii de artă clujene ale Uniunii Artiştitor Plastici, trei au dispărut fiind retrocedate în baza principiului restitutio in integrum, cea de-a patra devenind în cursul anului 2012 o nouă piesă în şiragul de atracţii gastronomico-bahice circumscrise careului Pieţii Unirii. 0 mirare, dacă tot am vorbit de principii aplicate, care priveşte Galeria UAP din strada luliu Maniu: din anul evacuării sale, 2006, tocul galeriei amintite situată în inima oraşutui a rămas ferecat, cu vitrinele ce împodobeau altădată oraşul opacizate de murdărie, nefecundat de nici un „proiect” care să explice graba cu care unul dintre cele mai importante spaţii de artă din România a fost închis cu portărei, lăsând oraşul într-o inexplicabilă penurie de spaţii expoziţionale – poate doar dacă aceasta ar fi explicaţia? Ca soluţie de urgenţă, din anul următor, Muzeul de Artă clujean a devenit locut în care la fiecare final de an are loc expoziţia colectivă a Filialei Cluj a Uniunii Artiştilor Plastici. Este o expoziţie-dare de seamă pe care artiştii se încăpăţânează să o producă arătând comunităţii că în pofida abandonului consumat, arta nu pleacă în exil, ci dimpotrivă. Pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi, în cele două săli de expoziţie de la parter, pe an ce trece tot mai „strâmte” pentru că numărul lucrărilor creşte, artiştii clujeni oferă doar prin exemple o imagine a ceea ce se întâmplă în atelierele de pictură, sculptură, grafică, fotografie, ceramică-sticlă, arte textite pe parcursul ultimului an. Cea mai mare expoziţie anuală la Cluj-Napoca, şi aici luăm în considerare numărul de lucrări expuse şi de artişti participanţi, a devenit un soi de Arcă ce duce înainte un concept care îşi probează vitatitatea prin interesul în creştere al publicului. Desigur, acest tip de expoziţie are partizanii dar şi oponenţii săi, care aduc obiecţii chiar acestui statut de „Arcă”, asociindu-l cu un anumit tip de expoziţii de dinaintea anului 1989. 0 fac desigur ignorantii care nu au aflat că expoziţiile colective nu sunt o invenţie locală, că acest gen de expoziţii a funcţionat şi funcţionează în toată lumea. Au fost ediţii structurate tematic, au fost ediţii în care exigenţele juriului de selecţie au fost extrem de drastice (un juriu de selecţie a operat la toate ediţiile), au fost adoptate calendare diferite dar în esenţă expoziţia a rămas fidelă conceptutui iniţial, de reprezentare democratică cu condiţia respectării criteriului calităţii. Într-o epocă a conceptualismului aplicat inclusiv la nivelul organizării expoziţiitor, o întreprindere de genul celei pe care o prezentăm poate fi considerată un semn de sănătate, nu neapărat în ton cu moda, cum s-a văzut, trecătoare: obrajii bucălaţi au ieşit din uz, la fel ca ochii încercănaţi şi faţa palidă din altă epocă. Contagiunea cu modele şi modelele poate fi citită ca semn de slăbiciune, la fel cum organismele slăbite sunt contaminate mai uşor de diversele boli (influenza înseamnă în italiană gripă). Pentru instituţia muzeală, expoziţia este şi ocazia de a înregistra tendinţele curente, evoluţia în plan creativ a artiştilor, noile nume care se adaugă breslei artistice în fiecare an. Păstrător al patrimoniului trecutului, iată că muzeul poate avea rolul de a salvgarda prezentul şi de a contribui la pregătirea artei timpului viitor.

 

Aprilie 2014                                                                                        Director Muzeul de Artă Cluj-Napoca

.                                                                                                                          CĂLIN STEGEREAN